I am for you

I
am for you...Ascult melodia asta de cateva ore, uitandu-ma la poza lui. Imi place zambetul lui, imi place cum ma priveste mereu, imi place parfumul lui, imi place cum ma tine in brate, imi place tot. Il iubesc dar il urasc. Stiu ca suna "old school", dar eu nu credeam asta pana acum. Acum....acum simt asta. I-am spus ca-l iubesc si a spus ca-i pare rau, ca nu poate face nimic in privinta asta. Cand o sa plece pentru masterat la dracu'n praznic, in Danemarca. Nu putem fi niciodata "doi". Suntem "unul" si "altul". Si sunt constienta ca o sa fie mereu asa. Ma gandesc ce voi face in septembrie. Cred ca voi avea o depresie magnifica. Sau cand se va casatori...Atunci voi fi total distrusa. Dar e viata lui...

Dar eu il iubesc!

Nu inteleg cum il pot iubi asa. Nici macar nu-mi place. Adica...nu e ce vreau eu sa fie. Dar sunt a lui. Mereu voi fi asa. El nu va fi al meu, dar invers va fi o eternitate. Nu pot fi fericita fara el, nu ma vad langa altcineva decat langa el. Nu mai am lacrimi sa plang pentru el...nu mai am suflet din care sa dau altora, pentru ca il are pe tot si nu stie. Vrea sa fiu fericita, dar nu intelege ca fericirea mea e el.

Si pentru cine? Pentru el?

Nu stie cat ma raneste fara sa vrea...nu stie ca fiecare clipa petrecuta alaturi de el pentru mine e canon, e abtinere totala. Fiecare atingere a lui ma face sa ma cutremur din tot corpul, fiecare sarutare pe frunte aduce cea mai mare placere, pentru ca stiu ca aceea va fi singura atingere a buzelor lui pe corpul meu. Sunt implinita alaturi de el si ma mandresc atunci cand merg de brat cu el, profitand de situatie si dandu-ma prietena lui, ca toti sa-l admire...sa vada cum e...

Parca ar fi jurnalul unei psihopate obsedata de un tip. Psihopata nu sunt, nici obsedata. Dar inteleg acum termenul de "iubire". Dar...imi vine sa-mi rup pielea gandindu-ma ca el nu ma vrea...si ca nimeni din lume nu poate fi ca el, niciodata.