Ce am simtit? Mai bine zis ce n-am simtit. Nu mi-am putut simti fata. Nu am putut respira. Aerul rece imi intra in vene si le ingheta. Mana lui calda imi incalzea mana mea rece, iar buzele lui erau deja prea mult. Ma tinea langa el, vrand sa ma aiba o eternitate. Da, stiu, nici eu nu voiam sa se termine. Urletul lung de deznadejde asupra lunii aducea un fior care se prelingea pe sira spinarii. Erau haite. Haite fioroase, cu colti lungi si ascutiti, se uitau la mine de parca as fi ultimul si cel mai de pret fel de mancare. Zambea si ma tinea mai aproape, vazand cat de frica imi era.
Cuplul care trecu pe langa noi se uita ciudat. Ei, si?
Ne tineam de mana si vorbeam.
De ce trebuia sa ma ameninte? De ce trebuia sa-mi aduca aminte de viitorul meu? Viitor? Mai bine zis inexistenta lui. Avea dreptate.
Dimineata ne jucam in lumina. Soarele scalda fata lui. Ne-am tras patura si m-am ingramadit la pieptul lui. Scosesem o mana si ma jucam cu razele. I se alatura si mana lui. Puternica, protectoare, jucausa. A stricat momentul. Scoteam limba suparata si ma intorceam. Ma tragea langa el, simtindu-mi tot corpul. Ajunsese sa imi framante fiecare parte a lui, dar era placut. Ma saruta indelung. Capul din dreapta noastra se ridica, tipand un "NEATAAAA!!!!" de mai toata frumusetea. Aruncam cu perne si....si ne-a lasat singuri. Corpul meu tremura in stransoarea bratelor lui. M-am lasat dusa de val si....si gata. Dupa 4 ore de somn m-a trezit cu un zambet dulce, spunandu-mi ca ar trebui sa ma ridic. Ne-am jucat, am ras, am glumit....Am trait. "Traieste-ti adolescenta, pentru ca e cea mai frumoasa parte a vietii." Pai...asta fac.
"Culoarea ochilor tai e de baroc. E inexplicabila."
A treia zi, fugind. Il simteam si ii intelegeam frustrarile. M-am implicat in viata lui total si mi-e frica sa nu ajung sa o controlez. Da, sunt indragostita. Si mai mult de atat! E reciproc.
O alta zi de octombrie. Senina, frumoasa, iubitoare...
luni, octombrie 25
vineri, octombrie 22
Desigur
Iar crap de somn. Nu imi mai pot tine ochii deschisi, dar simt nevoia sa scriu. Ce? Nu stiu. Nimic.
Melodia asta e draguta.
Toni fumeaza, Stefania e in cealalata camera, eu caut clipuri, Supremul El >ce nume...geez.< Domnul Cc cred ca doarme, iar Piro sigur miroase perna.
Dark secret love.
Random things.
17 ani, infinit. Acolo random things.
Tipa ii sopteste lui: "I love you"
Mirosul tau, impregnat adanc in pielea mea.
Azi ti-am simtit buzele mai mult ca oricand.
Mai multa lascivitate ca oricand, intr-o melodie.
N-am nicio idee. Somn, frate.
Melodia asta e draguta.
Toni fumeaza, Stefania e in cealalata camera, eu caut clipuri, Supremul El >ce nume...geez.< Domnul Cc cred ca doarme, iar Piro sigur miroase perna.
Dark secret love.
Random things.
17 ani, infinit. Acolo random things.
Tipa ii sopteste lui: "I love you"
Mirosul tau, impregnat adanc in pielea mea.
Azi ti-am simtit buzele mai mult ca oricand.
Mai multa lascivitate ca oricand, intr-o melodie.
N-am nicio idee. Somn, frate.
joi, octombrie 21
pifmgr.dll
Oaaaaaaaaa!!!!!
Lene. Din aia violenta.
Ascult Zombie si o chestie legata de....H.I.M., desigur. Cred ca v-ati obisnuit cu obsesia mea. Vine ziua mea...super. O zi draguta, frumoasa, de toamna.
Bratara de la el zgarie laptopul si zgomotul e enervant, dar placut.
Pai, hai sa zicem ca il iubesc mai mult decat orice. Dar si pe fostul EL? Pai...hai sa zicem ca distanta nu ne-a apropiat. Imi da hug-uri pentru ca il fac sa se simta roman. Prin caterinca proasta, desigur. Dar stiu sigur ca pe Supremul el il iubesc. Dar melodia asta ma face sa regret ca nu am apucat sa profit de clipele frumoase cu EL. Eram o obsedata mica si nu m-am putut bucura de momentele in care doar ne tineam in brate, fara sa fi fost vreo atractie anume.
Ma rog...ce a fost a fost.
Melodia asta...pianul...imi rascoleste sufletul si ma face sa ma gandesc la Supremul el. Mama deja nu il suporta (normal. pe cine suporta mama?) Dar...oh, nu stiu ce e cu mine. Imi vine sa urlu, sa plang si sa cer inapoi clipele din copilarie. Clipe in care eram cu Mada, cu toti. Clipe in care ma jucam si nu aveam habar de iubire. Si fu mult mai bine.
"Abia astept ziua de sambata."
"De ce?"
"Ca sa te vad, idiot. R te poate vedea o singura data, dar eu te pot vedea in toate ipostazele."
Sa inteleg ca ce? Ca nu vrea sa ne despartim niciodata? Oooo da. Dar nu vrea un viitor cu mine. Sau poate vrea? Nu stiu ce vrea. Si nu mai vreau sa ma grabesc iar. Acum nu mai fac greselile pe care le-am repetat 4 ani. Vreau sa traiesc fiecare clipa din plin, alaturi de Supremul el.
Nu mi s-a intamplat sa privesc vreodata asa un tip. Il sorb din priviri. Dar el de-abia dupa 45 de minute in care suntem mai apropiati decat am fost vreodata cu oricine altcineva se uita adanc in ochii mei, imi sopteste lucruri dulci si...:
"De ce nu poti fii tu asa mereu?"
M-a carat pana la Conservator ca sa-mi cante. Stiu, stiu. "Awwwwwwwwwww, ce sweet. 8->" NOT. De ce? Pentru ca nu m-am putut bucura de moment. Pentru ca nu am savurat fiecare nota muzicala, fiecare miscare a lui, fiecare incruntare atat de draguta.
Ma crede perfecta, dar nu sunt. Si mai ales corpul. X_x
Prieteni. Partea a 3-a? Pffff. Nu mai cred in asa ceva. Poate in putini, dar si aia...Numai el imi stie toata viata. Si daca s-ar distruge tot acum, as fi daramata. Distrusa. Pentru ca el e cel mau bun prieten al meu. Stie absolut tot. Si iar mi-e frica...Mi-e frica pentru ca stiu ca in orice clipa visul frumos s-ar transforma intr-un cosmar.
Trebuie sa traiesc cu adevarat clipa si sa nu-mi fie frica de urmari. Sau mai bine zis, sa nu ma gandesc la urmari. Pentru ca e inutil. Imi distrug psihicul. Si psiholog nebun...
Shit. E tarziu. Iar tre' sa fug sa ajung.
Lene. Din aia violenta.
Ascult Zombie si o chestie legata de....H.I.M., desigur. Cred ca v-ati obisnuit cu obsesia mea. Vine ziua mea...super. O zi draguta, frumoasa, de toamna.
Bratara de la el zgarie laptopul si zgomotul e enervant, dar placut.
Pai, hai sa zicem ca il iubesc mai mult decat orice. Dar si pe fostul EL? Pai...hai sa zicem ca distanta nu ne-a apropiat. Imi da hug-uri pentru ca il fac sa se simta roman. Prin caterinca proasta, desigur. Dar stiu sigur ca pe Supremul el il iubesc. Dar melodia asta ma face sa regret ca nu am apucat sa profit de clipele frumoase cu EL. Eram o obsedata mica si nu m-am putut bucura de momentele in care doar ne tineam in brate, fara sa fi fost vreo atractie anume.
Ma rog...ce a fost a fost.
Melodia asta...pianul...imi rascoleste sufletul si ma face sa ma gandesc la Supremul el. Mama deja nu il suporta (normal. pe cine suporta mama?) Dar...oh, nu stiu ce e cu mine. Imi vine sa urlu, sa plang si sa cer inapoi clipele din copilarie. Clipe in care eram cu Mada, cu toti. Clipe in care ma jucam si nu aveam habar de iubire. Si fu mult mai bine.
"Abia astept ziua de sambata."
"De ce?"
"Ca sa te vad, idiot. R te poate vedea o singura data, dar eu te pot vedea in toate ipostazele."
Sa inteleg ca ce? Ca nu vrea sa ne despartim niciodata? Oooo da. Dar nu vrea un viitor cu mine. Sau poate vrea? Nu stiu ce vrea. Si nu mai vreau sa ma grabesc iar. Acum nu mai fac greselile pe care le-am repetat 4 ani. Vreau sa traiesc fiecare clipa din plin, alaturi de Supremul el.
Nu mi s-a intamplat sa privesc vreodata asa un tip. Il sorb din priviri. Dar el de-abia dupa 45 de minute in care suntem mai apropiati decat am fost vreodata cu oricine altcineva se uita adanc in ochii mei, imi sopteste lucruri dulci si...:
"De ce nu poti fii tu asa mereu?"
M-a carat pana la Conservator ca sa-mi cante. Stiu, stiu. "Awwwwwwwwwww, ce sweet. 8->" NOT. De ce? Pentru ca nu m-am putut bucura de moment. Pentru ca nu am savurat fiecare nota muzicala, fiecare miscare a lui, fiecare incruntare atat de draguta.
Ma crede perfecta, dar nu sunt. Si mai ales corpul. X_x
Prieteni. Partea a 3-a? Pffff. Nu mai cred in asa ceva. Poate in putini, dar si aia...Numai el imi stie toata viata. Si daca s-ar distruge tot acum, as fi daramata. Distrusa. Pentru ca el e cel mau bun prieten al meu. Stie absolut tot. Si iar mi-e frica...Mi-e frica pentru ca stiu ca in orice clipa visul frumos s-ar transforma intr-un cosmar.
Trebuie sa traiesc cu adevarat clipa si sa nu-mi fie frica de urmari. Sau mai bine zis, sa nu ma gandesc la urmari. Pentru ca e inutil. Imi distrug psihicul. Si psiholog nebun...
Shit. E tarziu. Iar tre' sa fug sa ajung.
duminică, octombrie 17
Killhoney
Mda...n-am mai scris de un car de ani. Ei, si?
Mi-am gasit Supremul EL. E dulce, simpatic, frumos, inteligent, pianist, ma iubeste si nu se sperie de crizele si ideile mele. Nu se sperie, dar se enerveaza. Nu mai sunt eu de cand l-am cunoscut. M-am schimbat total si iubesc cu adevarat. Sunt nebuna. De aproape 4 luni nu mai pot fi eu. Sunt a lui cu corpul si mintea si cu tot. Tin la el groaznic de mult si pana si pe mine ma sperie asta. Nu am crezut ca pot iubi cu atata pasiune si nu credeam ca ma pot darui asa unei singure persoane. Imi revars toate sentimentele asupra lui si stiu ca si el intelege, dar...chiar nu stiu ce gandeste. Nu pot reusi sa inteleg. Mi s-a daruit dar nu il pot intelege. Nici eu nu ma pot intelege. Fac anumite chestii care nu isi au rostul. Sunt naiva si cred orice si il ranesc. De ce? Nu ma pot bucura de fiecare clipa alaturi de el. Acum stie ca, pe viitor, cu siguranta voi mai face si alte tampenii.
"Si atunci ma voi intoarce, voi pleca si ma vei vedea pentru ultima data."
Nu pot rezista o clipa fara el. Ma sufoc numai la gandul ca nu e langa mine si...si sunt paranoica. Stiu ca nu ar face absolut nimic sa ma raneasca, dar trecutul ma urmareste si nu ma pot obisnui cu ideea ca cineva tine cu adevarat la mine si nu ma va face sa sufar niciodata. Vream sa ramanem o eternitate unul langa altul.
Sunt paranoica si nu stiu ce gandeste. Mi-e frica. Cred ca in 4 luni am plans mai mult decat in 6 ani. De ce? Pentru ca plang de ciuda. Stiu ca e vina mea, dar e si vina lui. Nu pot respira fara el. Nu pot dormi. Imi aduc aminte mereu de vocea lui, de mirosul lui, de bratele lui care ma tin strans la piept...ar face orice sa fiu fericita. Si eu la fel. Dar...nu stiu ce gandeste. Si ma sperie asta.
Mi-am gasit Supremul EL. E dulce, simpatic, frumos, inteligent, pianist, ma iubeste si nu se sperie de crizele si ideile mele. Nu se sperie, dar se enerveaza. Nu mai sunt eu de cand l-am cunoscut. M-am schimbat total si iubesc cu adevarat. Sunt nebuna. De aproape 4 luni nu mai pot fi eu. Sunt a lui cu corpul si mintea si cu tot. Tin la el groaznic de mult si pana si pe mine ma sperie asta. Nu am crezut ca pot iubi cu atata pasiune si nu credeam ca ma pot darui asa unei singure persoane. Imi revars toate sentimentele asupra lui si stiu ca si el intelege, dar...chiar nu stiu ce gandeste. Nu pot reusi sa inteleg. Mi s-a daruit dar nu il pot intelege. Nici eu nu ma pot intelege. Fac anumite chestii care nu isi au rostul. Sunt naiva si cred orice si il ranesc. De ce? Nu ma pot bucura de fiecare clipa alaturi de el. Acum stie ca, pe viitor, cu siguranta voi mai face si alte tampenii.
"Si atunci ma voi intoarce, voi pleca si ma vei vedea pentru ultima data."
Nu pot rezista o clipa fara el. Ma sufoc numai la gandul ca nu e langa mine si...si sunt paranoica. Stiu ca nu ar face absolut nimic sa ma raneasca, dar trecutul ma urmareste si nu ma pot obisnui cu ideea ca cineva tine cu adevarat la mine si nu ma va face sa sufar niciodata. Vream sa ramanem o eternitate unul langa altul.
Sunt paranoica si nu stiu ce gandeste. Mi-e frica. Cred ca in 4 luni am plans mai mult decat in 6 ani. De ce? Pentru ca plang de ciuda. Stiu ca e vina mea, dar e si vina lui. Nu pot respira fara el. Nu pot dormi. Imi aduc aminte mereu de vocea lui, de mirosul lui, de bratele lui care ma tin strans la piept...ar face orice sa fiu fericita. Si eu la fel. Dar...nu stiu ce gandeste. Si ma sperie asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)