Ce am simtit? Mai bine zis ce n-am simtit. Nu mi-am putut simti fata. Nu am putut respira. Aerul rece imi intra in vene si le ingheta. Mana lui calda imi incalzea mana mea rece, iar buzele lui erau deja prea mult. Ma tinea langa el, vrand sa ma aiba o eternitate. Da, stiu, nici eu nu voiam sa se termine. Urletul lung de deznadejde asupra lunii aducea un fior care se prelingea pe sira spinarii. Erau haite. Haite fioroase, cu colti lungi si ascutiti, se uitau la mine de parca as fi ultimul si cel mai de pret fel de mancare. Zambea si ma tinea mai aproape, vazand cat de frica imi era.
Cuplul care trecu pe langa noi se uita ciudat. Ei, si?
Ne tineam de mana si vorbeam.
De ce trebuia sa ma ameninte? De ce trebuia sa-mi aduca aminte de viitorul meu? Viitor? Mai bine zis inexistenta lui. Avea dreptate.
Dimineata ne jucam in lumina. Soarele scalda fata lui. Ne-am tras patura si m-am ingramadit la pieptul lui. Scosesem o mana si ma jucam cu razele. I se alatura si mana lui. Puternica, protectoare, jucausa. A stricat momentul. Scoteam limba suparata si ma intorceam. Ma tragea langa el, simtindu-mi tot corpul. Ajunsese sa imi framante fiecare parte a lui, dar era placut. Ma saruta indelung. Capul din dreapta noastra se ridica, tipand un "NEATAAAA!!!!" de mai toata frumusetea. Aruncam cu perne si....si ne-a lasat singuri. Corpul meu tremura in stransoarea bratelor lui. M-am lasat dusa de val si....si gata. Dupa 4 ore de somn m-a trezit cu un zambet dulce, spunandu-mi ca ar trebui sa ma ridic. Ne-am jucat, am ras, am glumit....Am trait. "Traieste-ti adolescenta, pentru ca e cea mai frumoasa parte a vietii." Pai...asta fac.
"Culoarea ochilor tai e de baroc. E inexplicabila."
A treia zi, fugind. Il simteam si ii intelegeam frustrarile. M-am implicat in viata lui total si mi-e frica sa nu ajung sa o controlez. Da, sunt indragostita. Si mai mult de atat! E reciproc.
O alta zi de octombrie. Senina, frumoasa, iubitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu