pifmgr.dll

Oaaaaaaaaa!!!!!
Lene. Din aia violenta.

Ascult Zombie si o chestie legata de....H.I.M., desigur. Cred ca v-ati obisnuit cu obsesia mea. Vine ziua mea...super. O zi draguta, frumoasa, de toamna.

Bratara de la el zgarie laptopul si zgomotul e enervant, dar placut.

Pai, hai sa zicem ca il iubesc mai mult decat orice. Dar si pe fostul EL? Pai...hai sa zicem ca distanta nu ne-a apropiat. Imi da hug-uri pentru ca il fac sa se simta roman. Prin caterinca proasta, desigur. Dar stiu sigur ca pe Supremul el il iubesc. Dar melodia asta ma face sa regret ca nu am apucat sa profit de clipele frumoase cu EL. Eram o obsedata mica si nu m-am putut bucura de momentele in care doar ne tineam in brate, fara sa fi fost vreo atractie anume.

Ma rog...ce a fost a fost.

Melodia asta...pianul...imi rascoleste sufletul si ma face sa ma gandesc la Supremul el. Mama deja nu il suporta (normal. pe cine suporta mama?) Dar...oh, nu stiu ce e cu mine. Imi vine sa urlu, sa plang si sa cer inapoi clipele din copilarie. Clipe in care eram cu Mada, cu toti. Clipe in care ma jucam si nu aveam habar de iubire. Si fu mult mai bine.

"Abia astept ziua de sambata."
"De ce?"
"Ca sa te vad, idiot. R te poate vedea o singura data, dar eu te pot vedea in toate ipostazele."

Sa inteleg ca ce? Ca nu vrea sa ne despartim niciodata? Oooo da. Dar nu vrea un viitor cu mine. Sau poate vrea? Nu stiu ce vrea. Si nu mai vreau sa ma grabesc iar. Acum nu mai fac greselile pe care le-am repetat 4 ani. Vreau sa traiesc fiecare clipa din plin, alaturi de Supremul el.

Nu mi s-a intamplat sa privesc vreodata asa un tip. Il sorb din priviri. Dar el de-abia dupa 45 de minute in care suntem mai apropiati decat am fost vreodata cu oricine altcineva se uita adanc in ochii mei, imi sopteste lucruri dulci si...:
"De ce nu poti fii tu asa mereu?"

M-a carat pana la Conservator ca sa-mi cante. Stiu, stiu. "Awwwwwwwwwww, ce sweet. 8->" NOT. De ce? Pentru ca nu m-am putut bucura de moment. Pentru ca nu am savurat fiecare nota muzicala, fiecare miscare a lui, fiecare incruntare atat de draguta.

Ma crede perfecta, dar nu sunt. Si mai ales corpul. X_x

Prieteni. Partea a 3-a? Pffff. Nu mai cred in asa ceva. Poate in putini, dar si aia...Numai el imi stie toata viata. Si daca s-ar distruge tot acum, as fi daramata. Distrusa. Pentru ca el e cel mau bun prieten al meu. Stie absolut tot. Si iar mi-e frica...Mi-e frica pentru ca stiu ca in orice clipa visul frumos s-ar transforma intr-un cosmar.

Trebuie sa traiesc cu adevarat clipa si sa nu-mi fie frica de urmari. Sau mai bine zis, sa nu ma gandesc la urmari. Pentru ca e inutil. Imi distrug psihicul. Si psiholog nebun...

Shit. E tarziu. Iar tre' sa fug sa ajung.