While your lips are still red

Am ajuns de unde am plecat...inca starile de rau, inca parinti neintelegatori, dar cu ceva in plus: iubire.

Mda...mi-e rau. Inca pute a javra p'aici. S-a urcat timp de 30 de minute cu labele pe geam si a latrat, sa ii dau drumul. Am cedat. Cedez din ce in ce mai des in ultima vreme...stiu ca nu am scris demult...probleme peste probleme, alea alea. Adolescenta.

"First day of love never comes back"

Mi-e rau si vreau sa ies din starea asta. Si nu am cum singura...Mi-am pierdut cel mai bun prieten...pe EL. Dar nu regret. Chiar imi pare bine. Poate. Mi-a deschis ochii si imi pare bine...nu vreau sa regret alegerile facute acum peste cativa ani. As da orice sa imi cunosc viitorul. Sa stiu daca tot ce imi propun va deveni realitate...

Aceeasi eu, dar mult mai altfel. Feminina, matura....

trista.

Nu ne va lua nimeni locul din fata. E numai al nostru. Ale noastre sunt si amintirile. Si vreau sa mai adaugam. A noastra e lumea, a noastra e iubirea. Ma faci sa zambesc mereu. Ma rog...aproape mereu. Dar ma faci sa zambesc, ma faci sa nu ma mai gandesc la probleme, ma faci sa fiu fericita. Ce mi-as mai putea dori? Pentru noi, fiecare zi e ca prima zi.

"Peste 2 ani nu o sa mai fie romantism". Vreau sa fie. Vreau sa existe. Nimeni nu crede in noi, numai noi credem intr-un nimeni existent, numai al nostru. Nu stiu ce vrei, ma ametesti, dar e un sentiment placut. Vreau mai mult, mult mai mult, si am. Si sunt fericita. Imi pot pune fiecare neuron, fiecare parte in miscare si storc de energie corpul, deja epuizat, dar dornic. Profit de fiecare atingere, fiecare miscare, fiecare "bucurie" numai a noastra.

Kiss while your lips are still red.

Si nu, nu pot sa nu scriu despre sentimentele mele aici. E parte din mine.