miercuri, iunie 19

Please don't go, I want you to stay

Și dacă ți-aș spune că nu mai pot?
Dacă până și marea simte răceala vorbelor tale goale și seci pe care le spui la nesfârșit?

Dacă ți-aș spune că mă doare că nu putem asculta un grup de sunete numai al nostru și să ne fie dor unul de altul, să suferim dacă îl auzim sau să îl ascultăm împreunați și fericiți...și că mâinile tale grele și corpul tău mă rănesc mai tare decât atunci când m-ai lovi...Că poate...(dar poate!) sufletul meu încă simte ceva pentru sufletul mic al tău, dar puterea a ajuns și ea la capăt...toate durerile pe care le-ai scos din interiorul meu (da, tu, da!) au revenit sub alte forme, poate mai mult sau mai puțin dureroase. Că poate...(dar poate!) simt din nou nevoia buzelor tale apăsându-mi buzele nevrotic, ca și când ai vrea să înghiți momentul ăla și să nu se mai termine....și s-a terminat. Și poate că simt că puterile noastre s-au dus și nu sunt sigură că se vor mai întoarce.

Numai dacă ai vrea...

Da, poate că  am o atitudine exagerată de preocupare pentru interesele mele și le desconsider pe ale tale. Dar nu  mereu.  Doar câteodată. 

Mi-aș dori să fiu acolo,vizibilă pentru tine, nu îmi place să fii absent și în clipele puține care poate ne-au mai rămas. Mi-e dor de îmbrățișări, nu de dojeneli.

Te vreau pe tine și numai pe tine.

Nu mai vreau pe nimeni altcineva. Mă faci fericită. Ba nu. Mă făceai fericită. Unde s-a dus bărbatul ăla? Se mai întoarce?

Crezi că se poate? Numai dacă te las in bula ta de aer? Crezi?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu